- devansá
- vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, 3 sg. şi pl. devanseázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
devansa — DEVANSÁ, devansez, vb. I. tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăşi. 2. A săvârşi sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acţiune, un fapt). – Din fr. devancer. Trimis de… … Dicționar Român
devansare — DEVANSÁRE, devansări, s.f. Faptul de a devansa. – v. devansa. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEVANSÁRE s. 1. v. depăşire. 2. v. grăbire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime devansáre s. f … Dicționar Român
anticipa — ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. intranz. şi tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare. Trimis de ana zecheru, 20.02.2004. Sursa: DEX 98 ANTICIPÁ vb. 1. v.… … Dicționar Român
depăşi — DEPĂŞÍ, depăşesc, vb. IV. tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în acelaşi sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competenţa cuiva. Această… … Dicționar Român
devans — DEVÁNS, devansuri, s.n. Devansare. – Din devansa (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 deváns s. n., pl. devánsuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEVÁNS s.n. Devansare. [După fr.… … Dicționar Român
grăbi — GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. refl., intranz. şi tranz. A acţiona sau a face pe cineva să acţioneze (mai) repede; a şi iuţi sau a face să şi iuţească mişcările, mersul. ♦ tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârşească mai… … Dicționar Român
întrece — ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. tranz. 1. A depăşi pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate faţă de cineva, într o anumită privinţă; a depăşi. ♦ refl. recipr. A căuta să se depăşească unul pe altul. ♢ loc. adv. Pe întrecute =… … Dicționar Român